Nu este om care să aibă și să nu vadă că țara aceasta bogată a ajuns o ruină. Și pe deasupra acestor ruine întinse cât ține pământul românesc, o ceată de mișei, o ceată de imbecili, o ceată de tâlhari fără rușine și-au ridicat palate în sfidarea țării care geme de durere și spre pălmuirea suferinței tale, popor român. Ce-i cu țara asta? Ce are? E săracă? N-are câmpuri și dealuri pline cu holde de aur? Nu are fier și cărbune și marmoră în măruntaiele pământului? Nu pleacă în fiecare zi zeci de mii de vagoane de petrol peste hotare? Nu pleacă mii de vagoane încărcate cu lemnărie peste mări și țări? Nu are oameni care muncesc de la răsăritul soarelui și până în noapte târziu? E săracă? Nu! E suptă! Vorba poetului care se plânge umbrei lui Ștefan cel Mare:
“Măria-Ta, la noi în zadar ară plugul
căci holdelor noastre cu spicul de aur,
Străinul le fură belșugul.”
De aceea:
Bărbați și femei
Câți mai sunteți în vigoare și mai puteți să vă smulgeți din mrejele morții, ridicați-vă ca un singur om… Strigați în toate părțile:
Străinii ne-au copleșit.
Politica ne omoară.
“Și cu cât greutățile ne vor asalta
și loviturile lumii vor curge mai grele peste noi,
cu atât vom sta mai mult sub scutul
Sfântului Arhanghel Mihail și la umbra sabiei lui.”
1937, Corneliu Zelea Codreanu
info: foaienationala.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu