ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE LEGIONARI

Legionar – cuvânt care unora le provoacă fiori, altora repulsie. Criminali sau patrioţi? Pentru mulţi e o dilemă. Mişcare considerată moartă, este de fapt foarte activă chiar şi la noi în Moldova. Ca şi legionarii interbelici organizează tabere de muncă, fac marşuri cu tricoloare şi drapele legionare. Iar sensul vieţii lor este reîntregirea pământurilor româneşti şi mântuirea neamului. Sunt fanatici, extremişti periculoşi pentru societate sau doar buni creştini, aşa cum îşi zic ei?

De cum păşeşti pragul sediului Legiunii din Basarabia şi priveşti în jur simţi o stranie încărcătură spirituală. Fereastra este acoperită de un tricolor imens, pe pereţi vezi chipul lui Corneliu Zelea Codreanu, icoane, harta României Mari, bannere cu lozinici şi simboluri legionare. Nu lipsesc cărţile voluminoase de istorie şi nici cele legionare. Iar cei care sunt pentru prima oară în încăpere sunt invitaţi să-şi şteargă picioarele de chipul lui Lenin, care este pus în loc de covoraş la prag– o tradiţie care nimeni nu o încalcă.

Legionarismul nu poate muri
Legionarismul ar părea un capitol încheiat în istoria României şi a Republicii Moldova, mai ales că aceste teritorii au fost timp de decenii sub un regim comunist, totuşi după anii 90, vechii legionari, având iarăşi libertatea de a-şi exprima opinia, dar şi libertatea de asociere,  au creat noi cluburi, în care tinerii veneau din curiozitate, sau din convingere.
Legionarismul nu poate dispărea consdideră Tudor Ionescu, preşedintele Noii Drepte din România. «Doctrina legionară este o sumă de norme, valori şi principii, prin acestea este eternă, care nu este supusă dispariţiei în timp, pentru că are la bază ideea creştină, iar dacă spunem că ideea legionară poate dispărea, înseamnă că şi creştinismul este trecător, dar nu putem admite această idee», este de părere Ionescu.
Renaşterea legionarilor
Istoricul, Iurie Colesnic, se întreabă de ce două regimuri antagoniste – cel comunist şi cel al regelui Carol, din România interbelică, nu suportau categoric această mişcare? «A fost o mişcare care speria. Prin ce speria? Prin spirit, aveau un spirit de echipă, un spirit religios foarte profund care îi consolida şi îi făcea de neînvins, fapt demonstrat şi prin aceea că  mulţi din aceşti membri au făcut puşcărie 10-20 de ani, sau mulţi au fost trimişi în Siberia şi nu au renunţat la convingerile lor. Mişcare politică a fost suprimată şi transformată în mit, iar mitul este foarte frumos, foarte puternic şi foarte atractiv».
Sociologul Artiom Maister crede că aceste organizaţii naţionaliste apar anume în statele ex-sovietice şi care trec printr-o perioadă de tranziţie: «chiar şi în alte state CSI vom observa că asemenea mişcări au luat o amploare destul de largă, pentru că este vorba de demonstrarea identităţii naţionale, afirmarea istoriei, tradiţiilor, limbii. O reacţie inevitabilă după obţinerea independenţei, asupritorii – comuniştii, s-au transformat în duşmani».
Legionarul iubeşte moartea
Legionarul ar  trebui să trăiască în aşa mod viaţa încât atunci când moare, să nu se teamă de moarte. Orice legionar căzut în luptă stă într-un rând cu acel viu, fiindcă legionarii nu mor, afirmă adepţii mişcării. «Noi nu vorbim despre capitanul nostru, Corneliu Zelea Codreanu, la timpul trecut, aşa cum nici de Hristos nu vorbim la timpul trecut, aşa şi despre sfinţii noştri nu trebuie de vorbit, despre strămoşi. Cei care au avut o viaţă întru Hristos, nu mor, ei trec la Hristos. La fel şi sfinţii noştri, fiindcă Căpitanul şi mulţi dintre legionari sunt sfinţi, indiferent daca recunoaşteţi asta sau nu, dar aşa este, conform tuturor canoanelor bisericeşti», suţin legionarii.
Camarazii din cuiburi

În fruntea mişcării a fost Căpitanul, adică, Corneliu Zelea Codreanu, care înfiinţat, împreună cu alţi patru camarazi, Legiunea Arhanghelului Mihail în 1927 . El lăsat mai multe scrieri de care se conduc şi azi neo-legionarii.  Astăzi există mai multe organizaţii care au la bază legionarismul, ele nu au un conducător unic. În fruntea fiecăreia este un comandant, aşa cum pe vremuri a fost şi controversatul Horia Sima.

Rolul comandantului este de a conduce toată organizaţia, el este doar unul singur şi dacă doreşte un lucru toată organizaţia se supune, pentru că legionarii pun accent pe disciplină. «Însă comandantul trebuie să fie în primul rând exemplu. El se alege prin fape, nu există alegeri în legiune, fiecare camarad este şeful doar la ceea ce a creat el», spune liderul Sergiu Laşcu.
Toată mişcarea este împărţită în cuiburi, el poate avea de la 3 până 13 oameni. În Cărticica şefului de cuib a lui Codreanu găsim care sunt tipurile de cuiburi din Legiune. Cuiburile pentru tineri de la 14 la 20 de ani, numite „Frăţii de Cruce” şi cuiburile de fete (Doamne), denumite şi „Cetăţui”, mai sunt şi Cuiburile tinerilor între  21 la 28 de ani care  formează Corpul Legionarilor.
«Aceste cuiburi, spune Laşcu,  sunt create pentru ca în interiorul lor legionarul să facă   şcoală. La şedinţele de cuiburi, pe lângă faptul că se spun rugăciuni şi se face apropierea de Hristos,  tânărul legionar învaţă mai multe lucruri  despre istoria neamului şi a Legiunii, despre comportament. Cuibul este o şcoală moral-spirituală», cred legionarii.
Pentru legionari e foarte importantă armonia din interiorul Legiunii, de aceea toţi camarazii dintr-un cuib trebuie să fie prieteni foarte buni, fraţi. Totul ce se face în Legiune se face cu consimţirea tuturora: «dacă într-un cuib sunt zece oameni şi nouă din ei votează pentru ca să accepte un nou membru în cuib, iar al zecelea nu este de acord, atunci persoana străină nu poate intra în cuib, pentru că ar putea distruge armonia cuibului. Chiar şi Codreanu a spus că şedinţa de cuib este ca o biserică»,  mai adaugă Sergiu Laşcu.
Istoricul Colesnic spune că există destul de multe asemănări între cele două extreme, de dreapta şi stânga, atât ca structură, dar şi ca conţinut. «Comuniştii, ca factură politică, nu mă refer la cei de azi, cu nimic nu se deosebesc de mişcarea legionară, prin nimic. Sistemul celulei de partid – 3 oameni, 5 oameni, organizaţie primară, organizaţie raională, era sistemul folosit şi de legionari, diferenţa era doar în denumire», e de părere Iurie Colesnic. «Primii credeau în ideea unităţii universale, adaugă istoricul, pe baza unirii tuturor proletarilor, ceilalţi – ideea unităţii universale pe baza religiei creştine. Ideologiile diferite ca scop, dar la bază este ideologia unităţii, ceea ce este important, este fanatismul», conchide istoricul.
Euroscepticism
Un alt motiv pentru activizarea mişcărilor legionare atât în România, cât şi Republica Moldova o reprezintă apropierea de Uniunea Europeană. Explicaţia este simplă, legionarii sunt adepţii statului naţional, or UE se vrea o entitate suprastatală; legionarii sunt educaţi şi promovează un spirit ortodox, or UE promovează toleranţa religiilor.
Sergiu Laşcu vede intrarea în UE drept lichidarea statalităţii. «Există legi ale UE care pur şi simplu te obligă să faci anumite lucruri. Deci tu pierzi suveranitatea şi ţara. UE este o structură anticreştină şi majoritatea legilor UE sunt anticreştine. În multe ţări europene preoţii nu au voie să poarte crucea la vedere ca să nu fie jigniţi ceilalţi, uitând de fapt că Europa este un teritoriu creştin».  Paşapoartele biometrice, care vor fi introduse în 2011 şi care sunt o condiţie obligatorie a Uniunii Europene sunt respinse de către legionari, iar dacă acestea vor fi introduse, unii din ei chiar vor renunţa la acest document.
Legionarii din România par să aibă o părere mai moderată faţă de calitatea de membru UE a ţării lor, Tudor Ionescu spune că nu este împotriva aderării României la structura europeană, ci că este necesar de revizuit tratatul de aderare, mai mult ca atât, poporul trebuia consultat prin referendum cu privire la această decizie.
Înseamnă aceasta oare că o dată cu acceptarea a tot mai multe norme europene, legionarii vor deveni tot mai vizibili prin proteste, marşuri sau petiţii?
Între crime şi credinţă
Istoricul Iurie Colesnic spune că dacă aceşti tineri vor să fie identificaţi ca legionari înseamnă că ei trebuie să îşi asume nu doar meritele lor, dar şi crimele. Armand Călinescu, Gheorghe Duca, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, dar şi alte sute de evrei sau deţinuţi politici sunt crime atribuite legionarilor. Unii legionari nu recunosc aceste crime, alţii însă spun că aceste asasinate au fost comise de membri ai mişcării, dar nu de mişcare şi este esenţial de făcut această diferenţă.
Capul femeii este bărbatul
Doina este şefa Cetăţuilor, ea nu a vrut să ne spună foarte multe despre sine, pentru că femeile trebuie să fie mai discrete. Ea ne-a explicat, însă, de ce crede că femeia nu poate avea un rol de conducător: «nu cred că este corect. Femeia, după cum Dumnezeu ne-a făcut, este pentru a da naştere. Ea trebuie să educe copiii. Cred ca bărbaţii sunt făcuţi pentru a fi puternici, pentru a lupta. Şi femeile trebuie să lupte, dar într-o măsură mai mică…».
Fiind în această mişcare, Doina este de acord să fie într-un fel mai prejos, pentru că e de acord cu ceea ce fac bărbaţii din legiune. «Ei luptă pentru ceea ce trebuie să lupte. Îmi pot spune şi eu părerea, desigur dacă părerea mea este corectă va fi luată în consideraţie. Nu se face diferenţa  între femei şi bărbaţi. Noi nu suntem înjosite de bărbaţi», consideră Doina.
Legionarism versus fascism
Mişcarea Legionară este considerată de mulţi extremistă, fascistă, mai ales datorită salutului şi a simbolurilor care sunt considerate ciudate şi a căror semnificaţie sunt puţin cunoscute de masele largi.
«Singura asemănare cu hitlerismul este salutul (deşi se deosebesc puţin) şi o anumită atitudine dură, dar această atitudine dură, la mişcarea legionară, este înăbuşită de spiritul creştin, spre deosebire de hitlerism în care duritatea a ajuns la extremă», consideră simpatizantul din România Denis Boerescu.
Legionarul Sergiu Laşcu ne explică ce reprezintă salutul legionarilor: «ducând mâna dreaptă la inimă apoi ridicând-o spre cer simbolizează înălţarea inimii spre cer. Mai este numit şi salutul soarelui sau al luminii şi biruinţei binelui asupra răului».
Iar cele două simboluri de pe drapelele neo-legionarilor sunt cele Cinci Cruci şi Crucea  Maramureşeană, cunoscută şi sub denumirea de Cruce celtică. Cele Cinci Cruci alăturate, simbolizează:  Crucea mare din centru – Jertfa Mântuitorului, iar cele patru Cruci mici prin părţi – patru Evanghelii răspândite în patru părţi ale lumii. Cea de-a doua semnificaţie, gratiile de celulă, ca simbol al suferinţelor legionarilor din perioada interbelică.  Crucea Maramureşeană (celtică) simbolizează – Crucea mare din centru – Jertfa Mântuitorului, iar cercul simbolizează – veşnicia Domnului, Dumnezeu nu are început şi nu are sfârşit, explică legionarii.
Nu vrem putere, scopul nostru este mântuirea
Individ, Neam, Dumnezeu – este o ordine socială pe care şi-o doresc tinerii legionari. «Vrem să creăm o societate în care individul va sta în slujba neamului, iar neamul în slujba lui Dumnezeu, adică a Bisericii, a Ortodoxiei, fiindcă noi suntem ortodocşi şi luptăm pentru ortodoxie» spune liderul legionarilor Sergiu Laşcu.
Istoria cunoaşte experienţe nu tocmai fericite în ceea ce priveşte legionarii şi puterea în stat. În anul 1940, în timpul regimului lui Antonescu România a fost declarată stat naţional legionar, regim care repede s-a prăbuşit. Politologul Mihai Cernenco ne asigură că mişcarea legionară de acum nu va mai fi capabilă să repete acelaşi scenariul: « opinia publică mondială nu ar accepta nişte chestii de genul acesta, pentru că societatea a învăţat multe lucruri, mai ales după cele două războaie mondiale şi nu cred că Europa contemporană ar tolera nişte accente de acest gen».
Întrebaţi dacă şi-ar dori într-o zi să devină un partid şi să ajungă la conducere ei spun să nu confundăm transformarea mişcării întru-un partid şi crearea unui partid pe lângă mişcare. «Există o diferenţă în a deveni partid şi a face un partid. A deveni un partid înseamnă a renunţa la Legiune. A face un partid înseamnă că există Legiunea, dar şi partidul. Conştientizăm că pentru a realiza ceea pentru ce milităm trebuie să avem şi o putere politică. Însă până ce încă nu ne-am gândit la asta», spune şeful unui cuib, Iacob Lefter.
Dacă mişcarea legionară ar fi avut o doctrină bine definită, pusă cap coadă, ar fi fost foarte uşor să facă un partid. «Dar ea nu are o doctrină bine pusă la punct, are doar nişte principii», spune Iurie Colesnic. «În fond, mişcarea a trăit cu diferite expresii lansate de Codreanu, care au devenit lozinci prin care se mobilizau tinerii. Legionarii din Republica Moldova sunt o umbră palidă a ceea ce a fost cândva Legiunea şi depinde de ei ce direcţie vor lua», conchide istoricul.

Irina Gotişan, Vlada Ciobanu

Material realizat în cadrul cursurilor Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism

info: flashmobmd.wordpress.com